Conjugation of rectifica
to rectify Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | rectific |
| tu | rectifici |
| el / ea | rectifică |
| noi | rectificăm |
| voi | rectificați |
| ei / ele | rectifică |
Imperfect
| eu | rectificam |
| tu | rectificai |
| el / ea | rectifica |
| noi | rectificam |
| voi | rectificați |
| ei / ele | rectificau |
Perfectul simplu
| eu | rectificai |
| tu | rectificași |
| el / ea | rectifică |
| noi | rectificarăm |
| voi | rectificarăți |
| ei / ele | rectificară |
Mai mult ca perfectul
| eu | rectificasem |
| tu | rectificaseși |
| el / ea | rectificase |
| noi | rectificaserăm |
| voi | rectificaserăți |
| ei / ele | rectificaseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să rectific |
| tu | să rectifici |
| el / ea | să rectifice |
| noi | să rectificăm |
| voi | să rectificați |
| ei / ele | să rectifice |
Imperativ
Afirmativ
| tu | rectifică |
| voi | rectificați |
Negativ
| tu | nu nu rectifica |
| voi | nu nu rectificați |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a rectifica |
Gerunziu
| — | rectificând |
Participiu
| — | rectificat |