Conjugation of reculege
to collect one's thoughts, to reflect Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | reculeg |
| tu | reculegi |
| el / ea | reculege |
| noi | reculegem |
| voi | reculegeți |
| ei / ele | reculeg |
Imperfect
| eu | reculegeam |
| tu | reculegeai |
| el / ea | reculegea |
| noi | reculegeam |
| voi | reculegeați |
| ei / ele | reculegeau |
Perfectul simplu
| eu | reculesei |
| tu | reculeseși |
| el / ea | reculese |
| noi | reculeserăm |
| voi | reculeserăți |
| ei / ele | reculeseră |
Mai mult ca perfectul
| eu | reculesesem |
| tu | reculeseseși |
| el / ea | reculesese |
| noi | reculeseserăm |
| voi | reculeseserăți |
| ei / ele | reculeseseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să reculeg |
| tu | să reculegi |
| el / ea | să reculeagă |
| noi | să reculegem |
| voi | să reculegeți |
| ei / ele | să reculeagă |
Imperativ
Afirmativ
| tu | reculege |
| voi | reculegeți |
Negativ
| tu | nu nu reculege |
| voi | nu nu reculegeți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a reculege |
Gerunziu
| — | reculegând |
Participiu
| — | recules |