Conjugation of recunoaște
re.kuˈno̯a.ʃteto recognize, to accept, to acknowledge Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | recunosc |
| tu | recunoști |
| el / ea | recunoaște |
| noi | recunoaștem |
| voi | recunoașteți |
| ei / ele | recunosc |
Imperfect
| eu | recunoșteam |
| tu | recunoșteai |
| el / ea | recunoștea |
| noi | recunoșteam |
| voi | recunoșteați |
| ei / ele | recunoșteau |
Perfectul simplu
| eu | recunoscui |
| tu | recunoscuși |
| el / ea | recunoscu |
| noi | recunoscurăm |
| voi | recunoscurăți |
| ei / ele | recunoscură |
Mai mult ca perfectul
| eu | recunoscusem |
| tu | recunoscuseși |
| el / ea | recunoscuse |
| noi | recunoscuserăm |
| voi | recunoscuserăți |
| ei / ele | recunoscuseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să recunosc |
| tu | să recunoști |
| el / ea | să recunoască |
| noi | să recunoaștem |
| voi | să recunoașteți |
| ei / ele | să recunoască |
Imperativ
Afirmativ
| tu | recunoaște |
| voi | recunoașteți |
Negativ
| tu | nu nu recunoaște |
| voi | nu nu recunoașteți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a recunoaște |
Gerunziu
| — | recunoscând |
Participiu
| — | recunoscut |