Conjugation of rectălui
to advise Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | rectălui |
| tu | rectălui |
| el / ea | rectăluie |
| noi | rectăluim |
| voi | rectăluiți |
| ei / ele | rectăluie |
Imperfect
| eu | rectăluiam |
| tu | rectăluiai |
| el / ea | rectăluia |
| noi | rectăluiam |
| voi | rectăluiați |
| ei / ele | rectăluiau |
Perfectul simplu
| eu | rectăluii |
| tu | rectăluiși |
| el / ea | rectălui |
| noi | rectăluirăm |
| voi | rectăluirăți |
| ei / ele | rectăluiră |
Mai mult ca perfectul
| eu | rectăluisem |
| tu | rectăluiseși |
| el / ea | rectăluise |
| noi | rectăluiserăm |
| voi | rectăluiserăți |
| ei / ele | rectăluiseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să rectălui |
| tu | să rectălui |
| el / ea | să rectăluie |
| noi | să rectăluim |
| voi | să rectăluiți |
| ei / ele | să rectăluie |
Imperativ
Afirmativ
| tu | rectăluie |
| voi | rectăluiți |
Negativ
| tu | nu nu rectălui |
| voi | nu nu rectăluiți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a rectălui |
Gerunziu
| — | rectăluind |
Participiu
| — | rectăluit |