Conjugation of probăi
to try, to probe Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | probăiesc |
| tu | probăiești |
| el / ea | probăiește |
| noi | probăim |
| voi | probăiți |
| ei / ele | probăiesc |
Imperfect
| eu | probăiam |
| tu | probăiai |
| el / ea | probăia |
| noi | probăiam |
| voi | probăiați |
| ei / ele | probăiau |
Perfectul simplu
| eu | probăii |
| tu | probăiși |
| el / ea | probăi |
| noi | probăirăm |
| voi | probăirăți |
| ei / ele | probăiră |
Mai mult ca perfectul
| eu | probăisem |
| tu | probăiseși |
| el / ea | probăise |
| noi | probăiserăm |
| voi | probăiserăți |
| ei / ele | probăiseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să probăiesc |
| tu | să probăiești |
| el / ea | să probăiască |
| noi | să probăim |
| voi | să probăiți |
| ei / ele | să probăiască |
Imperativ
Afirmativ
| tu | probăiește |
| voi | probăiți |
Negativ
| tu | nu nu probăi |
| voi | nu nu probăiți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a probăi |
Gerunziu
| — | probăind |
Participiu
| — | probăit |