Conjugation of probrăzui
to scold, to rebuke Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | probrăzuiesc |
| tu | probrăzuiești |
| el / ea | probrăzuiește |
| noi | probrăzuim |
| voi | probrăzuiți |
| ei / ele | probrăzuiesc |
Imperfect
| eu | probrăzuiam |
| tu | probrăzuiai |
| el / ea | probrăzuia |
| noi | probrăzuiam |
| voi | probrăzuiați |
| ei / ele | probrăzuiau |
Perfectul simplu
| eu | probrăzuii |
| tu | probrăzuiși |
| el / ea | probrăzui |
| noi | probrăzuirăm |
| voi | probrăzuirăți |
| ei / ele | probrăzuiră |
Mai mult ca perfectul
| eu | probrăzuisem |
| tu | probrăzuiseși |
| el / ea | probrăzuise |
| noi | probrăzuiserăm |
| voi | probrăzuiserăți |
| ei / ele | probrăzuiseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să probrăzuiesc |
| tu | să probrăzuiești |
| el / ea | să probrăzuiască |
| noi | să probrăzuim |
| voi | să probrăzuiți |
| ei / ele | să probrăzuiască |
Imperativ
Afirmativ
| tu | probrăzuiește |
| voi | probrăzuiți |
Negativ
| tu | nu nu probrăzui |
| voi | nu nu probrăzuiți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a probrăzui |
Gerunziu
| — | probrăzuind |
Participiu
| — | probrăzuit |