Conjugation of prileji
to occasion, to induce, to cause Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | prilejesc |
| tu | prilejești |
| el / ea | prilejește |
| noi | prilejim |
| voi | prilejiți |
| ei / ele | prilejesc |
Imperfect
| eu | prilejeam |
| tu | prilejeai |
| el / ea | prilejea |
| noi | prilejeam |
| voi | prilejeați |
| ei / ele | prilejeau |
Perfectul simplu
| eu | prilejii |
| tu | prilejiși |
| el / ea | prileji |
| noi | prilejirăm |
| voi | prilejirăți |
| ei / ele | prilejiră |
Mai mult ca perfectul
| eu | prilejisem |
| tu | prilejiseși |
| el / ea | prilejise |
| noi | prilejiserăm |
| voi | prilejiserăți |
| ei / ele | prilejiseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să prilejesc |
| tu | să prilejești |
| el / ea | să prilejească |
| noi | să prilejim |
| voi | să prilejiți |
| ei / ele | să prilejească |
Imperativ
Afirmativ
| tu | prilejește |
| voi | prilejiți |
Negativ
| tu | nu nu prileji |
| voi | nu nu prilejiți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a prileji |
Gerunziu
| — | prilejind |
Participiu
| — | prilejit |