Conjugation of prilesti
to lure, to entice Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | prilestesc |
| tu | prilestești |
| el / ea | prilestește |
| noi | prilestim |
| voi | prilestiți |
| ei / ele | prilestesc |
Imperfect
| eu | prilesteam |
| tu | prilesteai |
| el / ea | prilestea |
| noi | prilesteam |
| voi | prilesteați |
| ei / ele | prilesteau |
Perfectul simplu
| eu | prilestii |
| tu | prilestiși |
| el / ea | prilesti |
| noi | prilestirăm |
| voi | prilestirăți |
| ei / ele | prilestiră |
Mai mult ca perfectul
| eu | prilestisem |
| tu | prilestiseși |
| el / ea | prilestise |
| noi | prilestiserăm |
| voi | prilestiserăți |
| ei / ele | prilestiseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să prilestesc |
| tu | să prilestești |
| el / ea | să prilestească |
| noi | să prilestim |
| voi | să prilestiți |
| ei / ele | să prilestească |
Imperativ
Afirmativ
| tu | prilestește |
| voi | prilestiți |
Negativ
| tu | nu nu prilesti |
| voi | nu nu prilestiți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a prilesti |
Gerunziu
| — | prilestind |
Participiu
| — | prilestit |