Conjugation of prilejui
to occasion, to induce, to cause Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | prilejuiesc |
| tu | prilejuiești |
| el / ea | prilejuiește |
| noi | prilejuim |
| voi | prilejuiți |
| ei / ele | prilejuiesc |
Imperfect
| eu | prilejuiam |
| tu | prilejuiai |
| el / ea | prilejuia |
| noi | prilejuiam |
| voi | prilejuiați |
| ei / ele | prilejuiau |
Perfectul simplu
| eu | prilejuii |
| tu | prilejuiși |
| el / ea | prilejui |
| noi | prilejuirăm |
| voi | prilejuirăți |
| ei / ele | prilejuiră |
Mai mult ca perfectul
| eu | prilejuisem |
| tu | prilejuiseși |
| el / ea | prilejuise |
| noi | prilejuiserăm |
| voi | prilejuiserăți |
| ei / ele | prilejuiseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să prilejuiesc |
| tu | să prilejuiești |
| el / ea | să prilejuiască |
| noi | să prilejuim |
| voi | să prilejuiți |
| ei / ele | să prilejuiască |
Imperativ
Afirmativ
| tu | prilejuiește |
| voi | prilejuiți |
Negativ
| tu | nu nu prilejui |
| voi | nu nu prilejuiți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a prilejui |
Gerunziu
| — | prilejuind |
Participiu
| — | prilejuit |