Conjugation of prăznici
to celebrate a religious event Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | prăznicesc |
| tu | prăznicești |
| el / ea | prăznicește |
| noi | prăznicim |
| voi | prăzniciți |
| ei / ele | prăznicesc |
Imperfect
| eu | prăzniceam |
| tu | prăzniceai |
| el / ea | prăznicea |
| noi | prăzniceam |
| voi | prăzniceați |
| ei / ele | prăzniceau |
Perfectul simplu
| eu | prăznicii |
| tu | prăzniciși |
| el / ea | prăznici |
| noi | prăznicirăm |
| voi | prăznicirăți |
| ei / ele | prăzniciră |
Mai mult ca perfectul
| eu | prăznicisem |
| tu | prăzniciseși |
| el / ea | prăznicise |
| noi | prăzniciserăm |
| voi | prăzniciserăți |
| ei / ele | prăzniciseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să prăznicesc |
| tu | să prăznicești |
| el / ea | să prăznicească |
| noi | să prăznicim |
| voi | să prăzniciți |
| ei / ele | să prăznicească |
Imperativ
Afirmativ
| tu | prăznicește |
| voi | prăzniciți |
Negativ
| tu | nu nu prăznici |
| voi | nu nu prăzniciți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a prăznici |
Gerunziu
| — | prăznicind |
Participiu
| — | prăznicit |