Conjugation of preamări
to exalt Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | preamăresc |
| tu | preamărești |
| el / ea | preamărește |
| noi | preamărim |
| voi | preamăriți |
| ei / ele | preamăresc |
Imperfect
| eu | preamăream |
| tu | preamăreai |
| el / ea | preamărea |
| noi | preamăream |
| voi | preamăreați |
| ei / ele | preamăreau |
Perfectul simplu
| eu | preamării |
| tu | preamăriși |
| el / ea | preamări |
| noi | preamărirăm |
| voi | preamărirăți |
| ei / ele | preamăriră |
Mai mult ca perfectul
| eu | preamărisem |
| tu | preamăriseși |
| el / ea | preamărise |
| noi | preamăriserăm |
| voi | preamăriserăți |
| ei / ele | preamăriseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să preamăresc |
| tu | să preamărești |
| el / ea | să preamărească |
| noi | să preamărim |
| voi | să preamăriți |
| ei / ele | să preamărească |
Imperativ
Afirmativ
| tu | preamărește |
| voi | preamăriți |
Negativ
| tu | nu nu preamări |
| voi | nu nu preamăriți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a preamări |
Gerunziu
| — | preamărind |
Participiu
| — | preamărit |