Conjugation of prăpădui
to ravage Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | prăpădui |
| tu | prăpădui |
| el / ea | prăpăduie |
| noi | prăpăduim |
| voi | prăpăduiți |
| ei / ele | prăpăduie |
Imperfect
| eu | prăpăduiam |
| tu | prăpăduiai |
| el / ea | prăpăduia |
| noi | prăpăduiam |
| voi | prăpăduiați |
| ei / ele | prăpăduiau |
Perfectul simplu
| eu | prăpăduii |
| tu | prăpăduiși |
| el / ea | prăpădui |
| noi | prăpăduirăm |
| voi | prăpăduirăți |
| ei / ele | prăpăduiră |
Mai mult ca perfectul
| eu | prăpăduisem |
| tu | prăpăduiseși |
| el / ea | prăpăduise |
| noi | prăpăduiserăm |
| voi | prăpăduiserăți |
| ei / ele | prăpăduiseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să prăpădui |
| tu | să prăpădui |
| el / ea | să prăpăduie |
| noi | să prăpăduim |
| voi | să prăpăduiți |
| ei / ele | să prăpăduie |
Imperativ
Afirmativ
| tu | prăpăduie |
| voi | prăpăduiți |
Negativ
| tu | nu nu prăpădui |
| voi | nu nu prăpăduiți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a prăpădui |
Gerunziu
| — | prăpăduind |
Participiu
| — | prăpăduit |