Conjugation of pizmălui
to hate, to envy Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | pizmăluiesc |
| tu | pizmăluiești |
| el / ea | pizmăluiește |
| noi | pizmăluim |
| voi | pizmăluiți |
| ei / ele | pizmăluiesc |
Imperfect
| eu | pizmăluiam |
| tu | pizmăluiai |
| el / ea | pizmăluia |
| noi | pizmăluiam |
| voi | pizmăluiați |
| ei / ele | pizmăluiau |
Perfectul simplu
| eu | pizmăluii |
| tu | pizmăluiși |
| el / ea | pizmălui |
| noi | pizmăluirăm |
| voi | pizmăluirăți |
| ei / ele | pizmăluiră |
Mai mult ca perfectul
| eu | pizmăluisem |
| tu | pizmăluiseși |
| el / ea | pizmăluise |
| noi | pizmăluiserăm |
| voi | pizmăluiserăți |
| ei / ele | pizmăluiseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să pizmăluiesc |
| tu | să pizmăluiești |
| el / ea | să pizmăluiască |
| noi | să pizmăluim |
| voi | să pizmăluiți |
| ei / ele | să pizmăluiască |
Imperativ
Afirmativ
| tu | pizmăluiește |
| voi | pizmăluiți |
Negativ
| tu | nu nu pizmălui |
| voi | nu nu pizmăluiți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a pizmălui |
Gerunziu
| — | pizmăluind |
Participiu
| — | pizmăluit |