Conjugation of placa
ˈpla.kəthird-person singular/plural present subjunctive of plăcea Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | plachez |
| tu | plachezi |
| el / ea | plachează |
| noi | placăm |
| voi | placați |
| ei / ele | plachează |
Imperfect
| eu | placam |
| tu | placai |
| el / ea | placa |
| noi | placam |
| voi | placați |
| ei / ele | placau |
Perfectul simplu
| eu | placai |
| tu | placași |
| el / ea | placă |
| noi | placarăm |
| voi | placarăți |
| ei / ele | placară |
Mai mult ca perfectul
| eu | placasem |
| tu | placaseși |
| el / ea | placase |
| noi | placaserăm |
| voi | placaserăți |
| ei / ele | placaseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să plachez |
| tu | să plachezi |
| el / ea | să placheze |
| noi | să placăm |
| voi | să placați |
| ei / ele | să placheze |
Imperativ
Afirmativ
| tu | plachează |
| voi | placați |
Negativ
| tu | nu nu placa |
| voi | nu nu placați |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a placa |
Gerunziu
| — | placând |
Participiu
| — | placat |