Conjugation of pizmui
to envy Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | pizmuiesc |
| tu | pizmuiești |
| el / ea | pizmuiește |
| noi | pizmuim |
| voi | pizmuiți |
| ei / ele | pizmuiesc |
Imperfect
| eu | pizmuiam |
| tu | pizmuiai |
| el / ea | pizmuia |
| noi | pizmuiam |
| voi | pizmuiați |
| ei / ele | pizmuiau |
Perfectul simplu
| eu | pizmuii |
| tu | pizmuiși |
| el / ea | pizmui |
| noi | pizmuirăm |
| voi | pizmuirăți |
| ei / ele | pizmuiră |
Mai mult ca perfectul
| eu | pizmuisem |
| tu | pizmuiseși |
| el / ea | pizmuise |
| noi | pizmuiserăm |
| voi | pizmuiserăți |
| ei / ele | pizmuiseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să pizmuiesc |
| tu | să pizmuiești |
| el / ea | să pizmuiască |
| noi | să pizmuim |
| voi | să pizmuiți |
| ei / ele | să pizmuiască |
Imperativ
Afirmativ
| tu | pizmuiește |
| voi | pizmuiți |
Negativ
| tu | nu nu pizmui |
| voi | nu nu pizmuiți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a pizmui |
Gerunziu
| — | pizmuind |
Participiu
| — | pizmuit |