Conjugation of obiecta
to object Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | obiectez |
| tu | obiectezi |
| el / ea | obiectează |
| noi | obiectăm |
| voi | obiectați |
| ei / ele | obiectează |
Imperfect
| eu | obiectam |
| tu | obiectai |
| el / ea | obiecta |
| noi | obiectam |
| voi | obiectați |
| ei / ele | obiectau |
Perfectul simplu
| eu | obiectai |
| tu | obiectași |
| el / ea | obiectă |
| noi | obiectarăm |
| voi | obiectarăți |
| ei / ele | obiectară |
Mai mult ca perfectul
| eu | obiectasem |
| tu | obiectaseși |
| el / ea | obiectase |
| noi | obiectaserăm |
| voi | obiectaserăți |
| ei / ele | obiectaseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să obiectez |
| tu | să obiectezi |
| el / ea | să obiecteze |
| noi | să obiectăm |
| voi | să obiectați |
| ei / ele | să obiecteze |
Imperativ
Afirmativ
| tu | obiectează |
| voi | obiectați |
Negativ
| tu | nu nu obiecta |
| voi | nu nu obiectați |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a obiecta |
Gerunziu
| — | obiectând |
Participiu
| — | obiectat |