Conjugation of oblădui
to rule Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | oblăduiesc |
| tu | oblăduiești |
| el / ea | oblăduiește |
| noi | oblăduim |
| voi | oblăduiți |
| ei / ele | oblăduiesc |
Imperfect
| eu | oblăduiam |
| tu | oblăduiai |
| el / ea | oblăduia |
| noi | oblăduiam |
| voi | oblăduiați |
| ei / ele | oblăduiau |
Perfectul simplu
| eu | oblăduii |
| tu | oblăduiși |
| el / ea | oblădui |
| noi | oblăduirăm |
| voi | oblăduirăți |
| ei / ele | oblăduiră |
Mai mult ca perfectul
| eu | oblăduisem |
| tu | oblăduiseși |
| el / ea | oblăduise |
| noi | oblăduiserăm |
| voi | oblăduiserăți |
| ei / ele | oblăduiseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să oblăduiesc |
| tu | să oblăduiești |
| el / ea | să oblăduiască |
| noi | să oblăduim |
| voi | să oblăduiți |
| ei / ele | să oblăduiască |
Imperativ
Afirmativ
| tu | oblăduiește |
| voi | oblăduiți |
Negativ
| tu | nu nu oblădui |
| voi | nu nu oblăduiți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a oblădui |
Gerunziu
| — | oblăduind |
Participiu
| — | oblăduit |