Conjugation of obliga
to oblige Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | oblig |
| tu | obligi |
| el / ea | obligă |
| noi | obligăm |
| voi | obligați |
| ei / ele | obligă |
Imperfect
| eu | obligam |
| tu | obligai |
| el / ea | obliga |
| noi | obligam |
| voi | obligați |
| ei / ele | obligau |
Perfectul simplu
| eu | obligai |
| tu | obligași |
| el / ea | obligă |
| noi | obligarăm |
| voi | obligarăți |
| ei / ele | obligară |
Mai mult ca perfectul
| eu | obligasem |
| tu | obligaseși |
| el / ea | obligase |
| noi | obligaserăm |
| voi | obligaserăți |
| ei / ele | obligaseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să oblig |
| tu | să obligi |
| el / ea | să oblige |
| noi | să obligăm |
| voi | să obligați |
| ei / ele | să oblige |
Imperativ
Afirmativ
| tu | obligă |
| voi | obligați |
Negativ
| tu | nu nu obliga |
| voi | nu nu obligați |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a obliga |
Gerunziu
| — | obligând |
Participiu
| — | obligat |