Conjugation of năzări
to hallucinate, to see things Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | năzăresc |
| tu | năzărești |
| el / ea | năzărește |
| noi | năzărim |
| voi | năzăriți |
| ei / ele | năzăresc |
Imperfect
| eu | năzăream |
| tu | năzăreai |
| el / ea | năzărea |
| noi | năzăream |
| voi | năzăreați |
| ei / ele | năzăreau |
Perfectul simplu
| eu | năzării |
| tu | năzăriși |
| el / ea | năzări |
| noi | năzărirăm |
| voi | năzărirăți |
| ei / ele | năzăriră |
Mai mult ca perfectul
| eu | năzărisem |
| tu | năzăriseși |
| el / ea | năzărise |
| noi | năzăriserăm |
| voi | năzăriserăți |
| ei / ele | năzăriseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să năzăresc |
| tu | să năzărești |
| el / ea | să năzărească |
| noi | să năzărim |
| voi | să năzăriți |
| ei / ele | să năzărească |
Imperativ
Afirmativ
| tu | năzărește |
| voi | năzăriți |
Negativ
| tu | nu nu năzări |
| voi | nu nu năzăriți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a năzări |
Gerunziu
| — | năzărind |
Participiu
| — | năzărit |