Conjugation of năzui
to strive Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | năzuiesc |
| tu | năzuiești |
| el / ea | năzuiește |
| noi | năzuim |
| voi | năzuiți |
| ei / ele | năzuiesc |
Imperfect
| eu | năzuiam |
| tu | năzuiai |
| el / ea | năzuia |
| noi | năzuiam |
| voi | năzuiați |
| ei / ele | năzuiau |
Perfectul simplu
| eu | năzuii |
| tu | năzuiși |
| el / ea | năzui |
| noi | năzuirăm |
| voi | năzuirăți |
| ei / ele | năzuiră |
Mai mult ca perfectul
| eu | năzuisem |
| tu | năzuiseși |
| el / ea | năzuise |
| noi | năzuiserăm |
| voi | năzuiserăți |
| ei / ele | năzuiseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să năzuiesc |
| tu | să năzuiești |
| el / ea | să năzuiască |
| noi | să năzuim |
| voi | să năzuiți |
| ei / ele | să năzuiască |
Imperativ
Afirmativ
| tu | năzuiește |
| voi | năzuiți |
Negativ
| tu | nu nu năzui |
| voi | nu nu năzuiți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a năzui |
Gerunziu
| — | năzuind |
Participiu
| — | năzuit |