Conjugation of mirui
to anoint Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | miruiesc |
| tu | miruiești |
| el / ea | miruiește |
| noi | miruim |
| voi | miruiți |
| ei / ele | miruiesc |
Imperfect
| eu | miruiam |
| tu | miruiai |
| el / ea | miruia |
| noi | miruiam |
| voi | miruiați |
| ei / ele | miruiau |
Perfectul simplu
| eu | miruii |
| tu | miruiși |
| el / ea | mirui |
| noi | miruirăm |
| voi | miruirăți |
| ei / ele | miruiră |
Mai mult ca perfectul
| eu | miruisem |
| tu | miruiseși |
| el / ea | miruise |
| noi | miruiserăm |
| voi | miruiserăți |
| ei / ele | miruiseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să miruiesc |
| tu | să miruiești |
| el / ea | să miruiască |
| noi | să miruim |
| voi | să miruiți |
| ei / ele | să miruiască |
Imperativ
Afirmativ
| tu | miruiește |
| voi | miruiți |
Negativ
| tu | nu nu mirui |
| voi | nu nu miruiți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a mirui |
Gerunziu
| — | miruind |
Participiu
| — | miruit |