Conjugation of mișcălui
to move Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | mișcălui |
| tu | mișcălui |
| el / ea | mișcăluie |
| noi | mișcăluim |
| voi | mișcăluiți |
| ei / ele | mișcăluie |
Imperfect
| eu | mișcăluiam |
| tu | mișcăluiai |
| el / ea | mișcăluia |
| noi | mișcăluiam |
| voi | mișcăluiați |
| ei / ele | mișcăluiau |
Perfectul simplu
| eu | mișcăluii |
| tu | mișcăluiși |
| el / ea | mișcălui |
| noi | mișcăluirăm |
| voi | mișcăluirăți |
| ei / ele | mișcăluiră |
Mai mult ca perfectul
| eu | mișcăluisem |
| tu | mișcăluiseși |
| el / ea | mișcăluise |
| noi | mișcăluiserăm |
| voi | mișcăluiserăți |
| ei / ele | mișcăluiseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să mișcălui |
| tu | să mișcălui |
| el / ea | să mișcăluie |
| noi | să mișcăluim |
| voi | să mișcăluiți |
| ei / ele | să mișcăluie |
Imperativ
Afirmativ
| tu | mișcăluie |
| voi | mișcăluiți |
Negativ
| tu | nu nu mișcălui |
| voi | nu nu mișcăluiți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a mișcălui |
Gerunziu
| — | mișcăluind |
Participiu
| — | mișcăluit |