Conjugation of izbăvi
to free, liberate Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | izbăvesc |
| tu | izbăvești |
| el / ea | izbăvește |
| noi | izbăvim |
| voi | izbăviți |
| ei / ele | izbăvesc |
Imperfect
| eu | izbăveam |
| tu | izbăveai |
| el / ea | izbăvea |
| noi | izbăveam |
| voi | izbăveați |
| ei / ele | izbăveau |
Perfectul simplu
| eu | izbăvii |
| tu | izbăviși |
| el / ea | izbăvi |
| noi | izbăvirăm |
| voi | izbăvirăți |
| ei / ele | izbăviră |
Mai mult ca perfectul
| eu | izbăvisem |
| tu | izbăviseși |
| el / ea | izbăvise |
| noi | izbăviserăm |
| voi | izbăviserăți |
| ei / ele | izbăviseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să izbăvesc |
| tu | să izbăvești |
| el / ea | să izbăvească |
| noi | să izbăvim |
| voi | să izbăviți |
| ei / ele | să izbăvească |
Imperativ
Afirmativ
| tu | izbăvește |
| voi | izbăviți |
Negativ
| tu | nu nu izbăvi |
| voi | nu nu izbăviți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a izbăvi |
Gerunziu
| — | izbăvind |
Participiu
| — | izbăvit |