Conjugation of izbuti
prevail (prevail) Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | izbutesc |
| tu | izbutești |
| el / ea | izbutește |
| noi | izbutim |
| voi | izbutiți |
| ei / ele | izbutesc |
Imperfect
| eu | izbuteam |
| tu | izbuteai |
| el / ea | izbutea |
| noi | izbuteam |
| voi | izbuteați |
| ei / ele | izbuteau |
Perfectul simplu
| eu | izbutii |
| tu | izbutiși |
| el / ea | izbuti |
| noi | izbutirăm |
| voi | izbutirăți |
| ei / ele | izbutiră |
Mai mult ca perfectul
| eu | izbutisem |
| tu | izbutiseși |
| el / ea | izbutise |
| noi | izbutiserăm |
| voi | izbutiserăți |
| ei / ele | izbutiseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să izbutesc |
| tu | să izbutești |
| el / ea | să izbutească |
| noi | să izbutim |
| voi | să izbutiți |
| ei / ele | să izbutească |
Imperativ
Afirmativ
| tu | izbutește |
| voi | izbutiți |
Negativ
| tu | nu nu izbuti |
| voi | nu nu izbutiți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a izbuti |
Gerunziu
| — | izbutind |
Participiu
| — | izbutit |