Conjugation of izbucni
to arise, to appear, to emerge, to spurt, oftentimes violently. Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | izbucnesc |
| tu | izbucnești |
| el / ea | izbucnește |
| noi | izbucnim |
| voi | izbucniți |
| ei / ele | izbucnesc |
Imperfect
| eu | izbucneam |
| tu | izbucneai |
| el / ea | izbucnea |
| noi | izbucneam |
| voi | izbucneați |
| ei / ele | izbucneau |
Perfectul simplu
| eu | izbucnii |
| tu | izbucniși |
| el / ea | izbucni |
| noi | izbucnirăm |
| voi | izbucnirăți |
| ei / ele | izbucniră |
Mai mult ca perfectul
| eu | izbucnisem |
| tu | izbucniseși |
| el / ea | izbucnise |
| noi | izbucniserăm |
| voi | izbucniserăți |
| ei / ele | izbucniseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să izbucnesc |
| tu | să izbucnești |
| el / ea | să izbucnească |
| noi | să izbucnim |
| voi | să izbucniți |
| ei / ele | să izbucnească |
Imperativ
Afirmativ
| tu | izbucnește |
| voi | izbucniți |
Negativ
| tu | nu nu izbucni |
| voi | nu nu izbucniți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a izbucni |
Gerunziu
| — | izbucnind |
Participiu
| — | izbucnit |