Conjugation of infama
to dishonour, to reproach, to discredit Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | infamez |
| tu | infamezi |
| el / ea | infamează |
| noi | infamăm |
| voi | infamați |
| ei / ele | infamează |
Imperfect
| eu | infamam |
| tu | infamai |
| el / ea | infama |
| noi | infamam |
| voi | infamați |
| ei / ele | infamau |
Perfectul simplu
| eu | infamai |
| tu | infamași |
| el / ea | infamă |
| noi | infamarăm |
| voi | infamarăți |
| ei / ele | infamară |
Mai mult ca perfectul
| eu | infamasem |
| tu | infamaseși |
| el / ea | infamase |
| noi | infamaserăm |
| voi | infamaserăți |
| ei / ele | infamaseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să infamez |
| tu | să infamezi |
| el / ea | să infameze |
| noi | să infamăm |
| voi | să infamați |
| ei / ele | să infameze |
Imperativ
Afirmativ
| tu | infamează |
| voi | infamați |
Negativ
| tu | nu nu infama |
| voi | nu nu infamați |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a infama |
Gerunziu
| — | infamând |
Participiu
| — | infamat |