Conjugation of înfărma
to grab (something) Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | înfarm |
| tu | înfarmi |
| el / ea | înfarmă |
| noi | înfărmăm |
| voi | înfărmați |
| ei / ele | înfarmă |
Imperfect
| eu | înfărmam |
| tu | înfărmai |
| el / ea | înfărma |
| noi | înfărmam |
| voi | înfărmați |
| ei / ele | înfărmau |
Perfectul simplu
| eu | înfărmai |
| tu | înfărmași |
| el / ea | înfărmă |
| noi | înfărmarăm |
| voi | înfărmarăți |
| ei / ele | înfărmară |
Mai mult ca perfectul
| eu | înfărmasem |
| tu | înfărmaseși |
| el / ea | înfărmase |
| noi | înfărmaserăm |
| voi | înfărmaserăți |
| ei / ele | înfărmaseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să înfarm |
| tu | să înfarmi |
| el / ea | să înfarme |
| noi | să înfărmăm |
| voi | să înfărmați |
| ei / ele | să înfarme |
Imperativ
Afirmativ
| tu | înfarmă |
| voi | înfărmați |
Negativ
| tu | nu nu înfărma |
| voi | nu nu înfărmați |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a înfărma |
Gerunziu
| — | înfărmând |
Participiu
| — | înfărmat |