Conjugation of înfăptui
to carry out Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | înfăptuiesc |
| tu | înfăptuiești |
| el / ea | înfăptuiește |
| noi | înfăptuim |
| voi | înfăptuiți |
| ei / ele | înfăptuiesc |
Imperfect
| eu | înfăptuiam |
| tu | înfăptuiai |
| el / ea | înfăptuia |
| noi | înfăptuiam |
| voi | înfăptuiați |
| ei / ele | înfăptuiau |
Perfectul simplu
| eu | înfăptuii |
| tu | înfăptuiși |
| el / ea | înfăptui |
| noi | înfăptuirăm |
| voi | înfăptuirăți |
| ei / ele | înfăptuiră |
Mai mult ca perfectul
| eu | înfăptuisem |
| tu | înfăptuiseși |
| el / ea | înfăptuise |
| noi | înfăptuiserăm |
| voi | înfăptuiserăți |
| ei / ele | înfăptuiseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să înfăptuiesc |
| tu | să înfăptuiești |
| el / ea | să înfăptuiască |
| noi | să înfăptuim |
| voi | să înfăptuiți |
| ei / ele | să înfăptuiască |
Imperativ
Afirmativ
| tu | înfăptuiește |
| voi | înfăptuiți |
Negativ
| tu | nu nu înfăptui |
| voi | nu nu înfăptuiți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a înfăptui |
Gerunziu
| — | înfăptuind |
Participiu
| — | înfăptuit |