Conjugation of duhovnici
to confess Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | duhovnicesc |
| tu | duhovnicești |
| el / ea | duhovnicește |
| noi | duhovnicim |
| voi | duhovniciți |
| ei / ele | duhovnicesc |
Imperfect
| eu | duhovniceam |
| tu | duhovniceai |
| el / ea | duhovnicea |
| noi | duhovniceam |
| voi | duhovniceați |
| ei / ele | duhovniceau |
Perfectul simplu
| eu | duhovnicii |
| tu | duhovniciși |
| el / ea | duhovnici |
| noi | duhovnicirăm |
| voi | duhovnicirăți |
| ei / ele | duhovniciră |
Mai mult ca perfectul
| eu | duhovnicisem |
| tu | duhovniciseși |
| el / ea | duhovnicise |
| noi | duhovniciserăm |
| voi | duhovniciserăți |
| ei / ele | duhovniciseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să duhovnicesc |
| tu | să duhovnicești |
| el / ea | să duhovnicească |
| noi | să duhovnicim |
| voi | să duhovniciți |
| ei / ele | să duhovnicească |
Imperativ
Afirmativ
| tu | duhovnicește |
| voi | duhovniciți |
Negativ
| tu | nu nu duhovnici |
| voi | nu nu duhovniciți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a duhovnici |
Gerunziu
| — | duhovnicind |
Participiu
| — | duhovnicit |