Conjugation of dumica
du.miˈkathird-person singular indicative simple perfect of dumica (“to break into pieces; chop up”) Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | dumic |
| tu | dumici |
| el / ea | dumică |
| noi | dumicăm |
| voi | dumicați |
| ei / ele | dumică |
Imperfect
| eu | dumicam |
| tu | dumicai |
| el / ea | dumica |
| noi | dumicam |
| voi | dumicați |
| ei / ele | dumicau |
Perfectul simplu
| eu | dumicai |
| tu | dumicași |
| el / ea | dumică |
| noi | dumicarăm |
| voi | dumicarăți |
| ei / ele | dumicară |
Mai mult ca perfectul
| eu | dumicasem |
| tu | dumicaseși |
| el / ea | dumicase |
| noi | dumicaserăm |
| voi | dumicaserăți |
| ei / ele | dumicaseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să dumic |
| tu | să dumici |
| el / ea | să dumice |
| noi | să dumicăm |
| voi | să dumicați |
| ei / ele | să dumice |
Imperativ
Afirmativ
| tu | dumică |
| voi | dumicați |
Negativ
| tu | nu nu dumica |
| voi | nu nu dumicați |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a dumica |
Gerunziu
| — | dumicând |
Participiu
| — | dumicat |