Conjugation of dința
to cog Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | dințez |
| tu | dințezi |
| el / ea | dințează |
| noi | dințăm |
| voi | dințați |
| ei / ele | dințează |
Imperfect
| eu | dințam |
| tu | dințai |
| el / ea | dința |
| noi | dințam |
| voi | dințați |
| ei / ele | dințau |
Perfectul simplu
| eu | dințai |
| tu | dințași |
| el / ea | dință |
| noi | dințarăm |
| voi | dințarăți |
| ei / ele | dințară |
Mai mult ca perfectul
| eu | dințasem |
| tu | dințaseși |
| el / ea | dințase |
| noi | dințaserăm |
| voi | dințaserăți |
| ei / ele | dințaseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să dințez |
| tu | să dințezi |
| el / ea | să dințeze |
| noi | să dințăm |
| voi | să dințați |
| ei / ele | să dințeze |
Imperativ
Afirmativ
| tu | dințează |
| voi | dințați |
Negativ
| tu | nu nu dința |
| voi | nu nu dințați |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a dința |
Gerunziu
| — | dințând |
Participiu
| — | dințat |