Conjugation of conlucra
to cooperate, to work together Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | conlucrez |
| tu | conlucrezi |
| el / ea | conlucrează |
| noi | conlucrăm |
| voi | conlucrați |
| ei / ele | conlucrează |
Imperfect
| eu | conlucram |
| tu | conlucrai |
| el / ea | conlucra |
| noi | conlucram |
| voi | conlucrați |
| ei / ele | conlucrau |
Perfectul simplu
| eu | conlucrai |
| tu | conlucrași |
| el / ea | conlucră |
| noi | conlucrarăm |
| voi | conlucrarăți |
| ei / ele | conlucrară |
Mai mult ca perfectul
| eu | conlucrasem |
| tu | conlucraseși |
| el / ea | conlucrase |
| noi | conlucraserăm |
| voi | conlucraserăți |
| ei / ele | conlucraseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să conlucrez |
| tu | să conlucrezi |
| el / ea | să conlucreze |
| noi | să conlucrăm |
| voi | să conlucrați |
| ei / ele | să conlucreze |
Imperativ
Afirmativ
| tu | conlucrează |
| voi | conlucrați |
Negativ
| tu | nu nu conlucra |
| voi | nu nu conlucrați |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a conlucra |
Gerunziu
| — | conlucrând |
Participiu
| — | conlucrat |