Conjugation of consfătui
to deliberate Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | consfătuiesc |
| tu | consfătuiești |
| el / ea | consfătuiește |
| noi | consfătuim |
| voi | consfătuiți |
| ei / ele | consfătuiesc |
Imperfect
| eu | consfătuiam |
| tu | consfătuiai |
| el / ea | consfătuia |
| noi | consfătuiam |
| voi | consfătuiați |
| ei / ele | consfătuiau |
Perfectul simplu
| eu | consfătuii |
| tu | consfătuiși |
| el / ea | consfătui |
| noi | consfătuirăm |
| voi | consfătuirăți |
| ei / ele | consfătuiră |
Mai mult ca perfectul
| eu | consfătuisem |
| tu | consfătuiseși |
| el / ea | consfătuise |
| noi | consfătuiserăm |
| voi | consfătuiserăți |
| ei / ele | consfătuiseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să consfătuiesc |
| tu | să consfătuiești |
| el / ea | să consfătuiască |
| noi | să consfătuim |
| voi | să consfătuiți |
| ei / ele | să consfătuiască |
Imperativ
Afirmativ
| tu | consfătuiește |
| voi | consfătuiți |
Negativ
| tu | nu nu consfătui |
| voi | nu nu consfătuiți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a consfătui |
Gerunziu
| — | consfătuind |
Participiu
| — | consfătuit |