Conjugation of conlocui
to cohabit Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | conlocuiesc |
| tu | conlocuiești |
| el / ea | conlocuiește |
| noi | conlocuim |
| voi | conlocuiți |
| ei / ele | conlocuiesc |
Imperfect
| eu | conlocuiam |
| tu | conlocuiai |
| el / ea | conlocuia |
| noi | conlocuiam |
| voi | conlocuiați |
| ei / ele | conlocuiau |
Perfectul simplu
| eu | conlocuii |
| tu | conlocuiși |
| el / ea | conlocui |
| noi | conlocuirăm |
| voi | conlocuirăți |
| ei / ele | conlocuiră |
Mai mult ca perfectul
| eu | conlocuisem |
| tu | conlocuiseși |
| el / ea | conlocuise |
| noi | conlocuiserăm |
| voi | conlocuiserăți |
| ei / ele | conlocuiseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să conlocuiesc |
| tu | să conlocuiești |
| el / ea | să conlocuiască |
| noi | să conlocuim |
| voi | să conlocuiți |
| ei / ele | să conlocuiască |
Imperativ
Afirmativ
| tu | conlocuiește |
| voi | conlocuiți |
Negativ
| tu | nu nu conlocui |
| voi | nu nu conlocuiți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a conlocui |
Gerunziu
| — | conlocuind |
Participiu
| — | conlocuit |