Conjugation of conjura
to beg, to implore Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | conjur |
| tu | conjuri |
| el / ea | conjură |
| noi | conjurăm |
| voi | conjurați |
| ei / ele | conjură |
Imperfect
| eu | conjuram |
| tu | conjurai |
| el / ea | conjura |
| noi | conjuram |
| voi | conjurați |
| ei / ele | conjurau |
Perfectul simplu
| eu | conjurai |
| tu | conjurași |
| el / ea | conjură |
| noi | conjurarăm |
| voi | conjurarăți |
| ei / ele | conjurară |
Mai mult ca perfectul
| eu | conjurasem |
| tu | conjuraseși |
| el / ea | conjurase |
| noi | conjuraserăm |
| voi | conjuraserăți |
| ei / ele | conjuraseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să conjur |
| tu | să conjuri |
| el / ea | să conjure |
| noi | să conjurăm |
| voi | să conjurați |
| ei / ele | să conjure |
Imperativ
Afirmativ
| tu | conjură |
| voi | conjurați |
Negativ
| tu | nu nu conjura |
| voi | nu nu conjurați |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a conjura |
Gerunziu
| — | conjurând |
Participiu
| — | conjurat |