Conjugation of clămpăi
to hit a metalic object with another Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | clămpăiesc |
| tu | clămpăiești |
| el / ea | clămpăiește |
| noi | clămpăim |
| voi | clămpăiți |
| ei / ele | clămpăiesc |
Imperfect
| eu | clămpăiam |
| tu | clămpăiai |
| el / ea | clămpăia |
| noi | clămpăiam |
| voi | clămpăiați |
| ei / ele | clămpăiau |
Perfectul simplu
| eu | clămpăii |
| tu | clămpăiși |
| el / ea | clămpăi |
| noi | clămpăirăm |
| voi | clămpăirăți |
| ei / ele | clămpăiră |
Mai mult ca perfectul
| eu | clămpăisem |
| tu | clămpăiseși |
| el / ea | clămpăise |
| noi | clămpăiserăm |
| voi | clămpăiserăți |
| ei / ele | clămpăiseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să clămpăiesc |
| tu | să clămpăiești |
| el / ea | să clămpăiască |
| noi | să clămpăim |
| voi | să clămpăiți |
| ei / ele | să clămpăiască |
Imperativ
Afirmativ
| tu | clămpăiește |
| voi | clămpăiți |
Negativ
| tu | nu nu clămpăi |
| voi | nu nu clămpăiți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a clămpăi |
Gerunziu
| — | clămpăind |
Participiu
| — | clămpăit |