Conjugation of clăncăi
to clink Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | clăncăi |
| tu | clăncăi |
| el / ea | clăncăie |
| noi | clăncăim |
| voi | clăncăiți |
| ei / ele | clăncăie |
Imperfect
| eu | clăncăiam |
| tu | clăncăiai |
| el / ea | clăncăia |
| noi | clăncăiam |
| voi | clăncăiați |
| ei / ele | clăncăiau |
Perfectul simplu
| eu | clăncăii |
| tu | clăncăiși |
| el / ea | clăncăi |
| noi | clăncăirăm |
| voi | clăncăirăți |
| ei / ele | clăncăiră |
Mai mult ca perfectul
| eu | clăncăisem |
| tu | clăncăiseși |
| el / ea | clăncăise |
| noi | clăncăiserăm |
| voi | clăncăiserăți |
| ei / ele | clăncăiseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să clăncăi |
| tu | să clăncăi |
| el / ea | să clăncăie |
| noi | să clăncăim |
| voi | să clăncăiți |
| ei / ele | să clăncăie |
Imperativ
Afirmativ
| tu | clăncăie |
| voi | clăncăiți |
Negativ
| tu | nu nu clăncăi |
| voi | nu nu clăncăiți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a clăncăi |
Gerunziu
| — | clăncăind |
Participiu
| — | clăncăit |