Conjugation of clănțăni
to have teeth chattering due to cold Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | clănțănesc |
| tu | clănțănești |
| el / ea | clănțănește |
| noi | clănțănim |
| voi | clănțăniți |
| ei / ele | clănțănesc |
Imperfect
| eu | clănțăneam |
| tu | clănțăneai |
| el / ea | clănțănea |
| noi | clănțăneam |
| voi | clănțăneați |
| ei / ele | clănțăneau |
Perfectul simplu
| eu | clănțănii |
| tu | clănțăniși |
| el / ea | clănțăni |
| noi | clănțănirăm |
| voi | clănțănirăți |
| ei / ele | clănțăniră |
Mai mult ca perfectul
| eu | clănțănisem |
| tu | clănțăniseși |
| el / ea | clănțănise |
| noi | clănțăniserăm |
| voi | clănțăniserăți |
| ei / ele | clănțăniseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să clănțănesc |
| tu | să clănțănești |
| el / ea | să clănțănească |
| noi | să clănțănim |
| voi | să clănțăniți |
| ei / ele | să clănțănească |
Imperativ
Afirmativ
| tu | clănțănește |
| voi | clănțăniți |
Negativ
| tu | nu nu clănțăni |
| voi | nu nu clănțăniți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a clănțăni |
Gerunziu
| — | clănțănind |
Participiu
| — | clănțănit |