Conjugation of bucățeli
to cut or rip to pieces Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | bucățelesc |
| tu | bucățelești |
| el / ea | bucățelește |
| noi | bucățelim |
| voi | bucățeliți |
| ei / ele | bucățelesc |
Imperfect
| eu | bucățeleam |
| tu | bucățeleai |
| el / ea | bucățelea |
| noi | bucățeleam |
| voi | bucățeleați |
| ei / ele | bucățeleau |
Perfectul simplu
| eu | bucățelii |
| tu | bucățeliși |
| el / ea | bucățeli |
| noi | bucățelirăm |
| voi | bucățelirăți |
| ei / ele | bucățeliră |
Mai mult ca perfectul
| eu | bucățelisem |
| tu | bucățeliseși |
| el / ea | bucățelise |
| noi | bucățeliserăm |
| voi | bucățeliserăți |
| ei / ele | bucățeliseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să bucățelesc |
| tu | să bucățelești |
| el / ea | să bucățelească |
| noi | să bucățelim |
| voi | să bucățeliți |
| ei / ele | să bucățelească |
Imperativ
Afirmativ
| tu | bucățelește |
| voi | bucățeliți |
Negativ
| tu | nu nu bucățeli |
| voi | nu nu bucățeliți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a bucățeli |
Gerunziu
| — | bucățelind |
Participiu
| — | bucățelit |