Conjugation of buciuma
to blow the horn Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | bucium |
| tu | buciumi |
| el / ea | buciumă |
| noi | buciumăm |
| voi | buciumați |
| ei / ele | buciumă |
Imperfect
| eu | buciumam |
| tu | buciumai |
| el / ea | buciuma |
| noi | buciumam |
| voi | buciumați |
| ei / ele | buciumau |
Perfectul simplu
| eu | buciumai |
| tu | buciumași |
| el / ea | buciumă |
| noi | buciumarăm |
| voi | buciumarăți |
| ei / ele | buciumară |
Mai mult ca perfectul
| eu | buciumasem |
| tu | buciumaseși |
| el / ea | buciumase |
| noi | buciumaserăm |
| voi | buciumaserăți |
| ei / ele | buciumaseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să bucium |
| tu | să buciumi |
| el / ea | să buciume |
| noi | să buciumăm |
| voi | să buciumați |
| ei / ele | să buciume |
Imperativ
Afirmativ
| tu | buciumă |
| voi | buciumați |
Negativ
| tu | nu nu buciuma |
| voi | nu nu buciumați |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a buciuma |
Gerunziu
| — | buciumând |
Participiu
| — | buciumat |