Conjugation of arestălui
to arrest Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | arestăluiesc |
| tu | arestăluiești |
| el / ea | arestăluiește |
| noi | arestăluim |
| voi | arestăluiți |
| ei / ele | arestăluiesc |
Imperfect
| eu | arestăluiam |
| tu | arestăluiai |
| el / ea | arestăluia |
| noi | arestăluiam |
| voi | arestăluiați |
| ei / ele | arestăluiau |
Perfectul simplu
| eu | arestăluii |
| tu | arestăluiși |
| el / ea | arestălui |
| noi | arestăluirăm |
| voi | arestăluirăți |
| ei / ele | arestăluiră |
Mai mult ca perfectul
| eu | arestăluisem |
| tu | arestăluiseși |
| el / ea | arestăluise |
| noi | arestăluiserăm |
| voi | arestăluiserăți |
| ei / ele | arestăluiseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să arestăluiesc |
| tu | să arestăluiești |
| el / ea | să arestăluiască |
| noi | să arestăluim |
| voi | să arestăluiți |
| ei / ele | să arestăluiască |
Imperativ
Afirmativ
| tu | arestăluiește |
| voi | arestăluiți |
Negativ
| tu | nu nu arestălui |
| voi | nu nu arestăluiți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a arestălui |
Gerunziu
| — | arestăluind |
Participiu
| — | arestăluit |