Conjugation of arestui
to arrest Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | arestuiesc |
| tu | arestuiești |
| el / ea | arestuiește |
| noi | arestuim |
| voi | arestuiți |
| ei / ele | arestuiesc |
Imperfect
| eu | arestuiam |
| tu | arestuiai |
| el / ea | arestuia |
| noi | arestuiam |
| voi | arestuiați |
| ei / ele | arestuiau |
Perfectul simplu
| eu | arestuii |
| tu | arestuiși |
| el / ea | arestui |
| noi | arestuirăm |
| voi | arestuirăți |
| ei / ele | arestuiră |
Mai mult ca perfectul
| eu | arestuisem |
| tu | arestuiseși |
| el / ea | arestuise |
| noi | arestuiserăm |
| voi | arestuiserăți |
| ei / ele | arestuiseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să arestuiesc |
| tu | să arestuiești |
| el / ea | să arestuiască |
| noi | să arestuim |
| voi | să arestuiți |
| ei / ele | să arestuiască |
Imperativ
Afirmativ
| tu | arestuiește |
| voi | arestuiți |
Negativ
| tu | nu nu arestui |
| voi | nu nu arestuiți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a arestui |
Gerunziu
| — | arestuind |
Participiu
| — | arestuit |