Conjugation of argăți
to work as a servant Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | argățesc |
| tu | argățești |
| el / ea | argățește |
| noi | argățim |
| voi | argățiți |
| ei / ele | argățesc |
Imperfect
| eu | argățeam |
| tu | argățeai |
| el / ea | argățea |
| noi | argățeam |
| voi | argățeați |
| ei / ele | argățeau |
Perfectul simplu
| eu | argății |
| tu | argățiși |
| el / ea | argăți |
| noi | argățirăm |
| voi | argățirăți |
| ei / ele | argățiră |
Mai mult ca perfectul
| eu | argățisem |
| tu | argățiseși |
| el / ea | argățise |
| noi | argățiserăm |
| voi | argățiserăți |
| ei / ele | argățiseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să argățesc |
| tu | să argățești |
| el / ea | să argățească |
| noi | să argățim |
| voi | să argățiți |
| ei / ele | să argățească |
Imperativ
Afirmativ
| tu | argățește |
| voi | argățiți |
Negativ
| tu | nu nu argăți |
| voi | nu nu argățiți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a argăți |
Gerunziu
| — | argățind |
Participiu
| — | argățit |