Conjugation of ștănțui
to press; to punch; to stamp Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | ștănțuiesc |
| tu | ștănțuiești |
| el / ea | ștănțuiește |
| noi | ștănțuim |
| voi | ștănțuiți |
| ei / ele | ștănțuiesc |
Imperfect
| eu | ștănțuiam |
| tu | ștănțuiai |
| el / ea | ștănțuia |
| noi | ștănțuiam |
| voi | ștănțuiați |
| ei / ele | ștănțuiau |
Perfectul simplu
| eu | ștănțuii |
| tu | ștănțuiși |
| el / ea | ștănțui |
| noi | ștănțuirăm |
| voi | ștănțuirăți |
| ei / ele | ștănțuiră |
Mai mult ca perfectul
| eu | ștănțuisem |
| tu | ștănțuiseși |
| el / ea | ștănțuise |
| noi | ștănțuiserăm |
| voi | ștănțuiserăți |
| ei / ele | ștănțuiseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să ștănțuiesc |
| tu | să ștănțuiești |
| el / ea | să ștănțuiască |
| noi | să ștănțuim |
| voi | să ștănțuiți |
| ei / ele | să ștănțuiască |
Imperativ
Afirmativ
| tu | ștănțuiește |
| voi | ștănțuiți |
Negativ
| tu | nu nu ștănțui |
| voi | nu nu ștănțuiți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a ștănțui |
Gerunziu
| — | ștănțuind |
Participiu
| — | ștănțuit |