Conjugation of șfichiui
to whip Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | șfichiuiesc |
| tu | șfichiuiești |
| el / ea | șfichiuiește |
| noi | șfichiuim |
| voi | șfichiuiți |
| ei / ele | șfichiuiesc |
Imperfect
| eu | șfichiuiam |
| tu | șfichiuiai |
| el / ea | șfichiuia |
| noi | șfichiuiam |
| voi | șfichiuiați |
| ei / ele | șfichiuiau |
Perfectul simplu
| eu | șfichiuii |
| tu | șfichiuiși |
| el / ea | șfichiui |
| noi | șfichiuirăm |
| voi | șfichiuirăți |
| ei / ele | șfichiuiră |
Mai mult ca perfectul
| eu | șfichiuisem |
| tu | șfichiuiseși |
| el / ea | șfichiuise |
| noi | șfichiuiserăm |
| voi | șfichiuiserăți |
| ei / ele | șfichiuiseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să șfichiuiesc |
| tu | să șfichiuiești |
| el / ea | să șfichiuiască |
| noi | să șfichiuim |
| voi | să șfichiuiți |
| ei / ele | să șfichiuiască |
Imperativ
Afirmativ
| tu | șfichiuiește |
| voi | șfichiuiți |
Negativ
| tu | nu nu șfichiui |
| voi | nu nu șfichiuiți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a șfichiui |
Gerunziu
| — | șfichiuind |
Participiu
| — | șfichiuit |