Conjugation of învoi
ɨn.voˈito grant someone leave from school, the workplace, etc. Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | învoiesc |
| tu | învoiești |
| el / ea | învoiește |
| noi | învoim |
| voi | învoiți |
| ei / ele | învoiesc |
Imperfect
| eu | învoiam |
| tu | învoiai |
| el / ea | învoia |
| noi | învoiam |
| voi | învoiați |
| ei / ele | învoiau |
Perfectul simplu
| eu | învoii |
| tu | învoiși |
| el / ea | învoi |
| noi | învoirăm |
| voi | învoirăți |
| ei / ele | învoiră |
Mai mult ca perfectul
| eu | învoisem |
| tu | învoiseși |
| el / ea | învoise |
| noi | învoiserăm |
| voi | învoiserăți |
| ei / ele | învoiseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să învoiesc |
| tu | să învoiești |
| el / ea | să învoiască |
| noi | să învoim |
| voi | să învoiți |
| ei / ele | să învoiască |
Imperativ
Afirmativ
| tu | învoiește |
| voi | învoiți |
Negativ
| tu | nu nu învoi |
| voi | nu nu învoiți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a învoi |
Gerunziu
| — | învoind |
Participiu
| — | învoit |