Conjugation of învrednici
to prove worthy Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | învrednicesc |
| tu | învrednicești |
| el / ea | învrednicește |
| noi | învrednicim |
| voi | învredniciți |
| ei / ele | învrednicesc |
Imperfect
| eu | învredniceam |
| tu | învredniceai |
| el / ea | învrednicea |
| noi | învredniceam |
| voi | învredniceați |
| ei / ele | învredniceau |
Perfectul simplu
| eu | învrednicii |
| tu | învredniciși |
| el / ea | învrednici |
| noi | învrednicirăm |
| voi | învrednicirăți |
| ei / ele | învredniciră |
Mai mult ca perfectul
| eu | învrednicisem |
| tu | învredniciseși |
| el / ea | învrednicise |
| noi | învredniciserăm |
| voi | învredniciserăți |
| ei / ele | învredniciseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să învrednicesc |
| tu | să învrednicești |
| el / ea | să învrednicească |
| noi | să învrednicim |
| voi | să învredniciți |
| ei / ele | să învrednicească |
Imperativ
Afirmativ
| tu | învrednicește |
| voi | învredniciți |
Negativ
| tu | nu nu învrednici |
| voi | nu nu învredniciți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a învrednici |
Gerunziu
| — | învrednicind |
Participiu
| — | învrednicit |