Conjugation of învrăjbi
to hostilize Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | învrăjbesc |
| tu | învrăjbești |
| el / ea | învrăjbește |
| noi | învrăjbim |
| voi | învrăjbiți |
| ei / ele | învrăjbesc |
Imperfect
| eu | învrăjbeam |
| tu | învrăjbeai |
| el / ea | învrăjbea |
| noi | învrăjbeam |
| voi | învrăjbeați |
| ei / ele | învrăjbeau |
Perfectul simplu
| eu | învrăjbii |
| tu | învrăjbiși |
| el / ea | învrăjbi |
| noi | învrăjbirăm |
| voi | învrăjbirăți |
| ei / ele | învrăjbiră |
Mai mult ca perfectul
| eu | învrăjbisem |
| tu | învrăjbiseși |
| el / ea | învrăjbise |
| noi | învrăjbiserăm |
| voi | învrăjbiserăți |
| ei / ele | învrăjbiseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să învrăjbesc |
| tu | să învrăjbești |
| el / ea | să învrăjbească |
| noi | să învrăjbim |
| voi | să învrăjbiți |
| ei / ele | să învrăjbească |
Imperativ
Afirmativ
| tu | învrăjbește |
| voi | învrăjbiți |
Negativ
| tu | nu nu învrăjbi |
| voi | nu nu învrăjbiți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a învrăjbi |
Gerunziu
| — | învrăjbind |
Participiu
| — | învrăjbit |