Conjugation of întrema
to recover; to pick up (strength) Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | întremez |
| tu | întremezi |
| el / ea | întremează |
| noi | întremăm |
| voi | întremați |
| ei / ele | întremează |
Imperfect
| eu | întremam |
| tu | întremai |
| el / ea | întrema |
| noi | întremam |
| voi | întremați |
| ei / ele | întremau |
Perfectul simplu
| eu | întremai |
| tu | întremași |
| el / ea | întremă |
| noi | întremarăm |
| voi | întremarăți |
| ei / ele | întremară |
Mai mult ca perfectul
| eu | întremasem |
| tu | întremaseși |
| el / ea | întremase |
| noi | întremaserăm |
| voi | întremaserăți |
| ei / ele | întremaseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să întremez |
| tu | să întremezi |
| el / ea | să întremeze |
| noi | să întremăm |
| voi | să întremați |
| ei / ele | să întremeze |
Imperativ
Afirmativ
| tu | întremează |
| voi | întremați |
Negativ
| tu | nu nu întrema |
| voi | nu nu întremați |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a întrema |
Gerunziu
| — | întremând |
Participiu
| — | întremat |