Conjugation of întretăia
to overlap, to intersect Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | întretăi |
| tu | întretăi |
| el / ea | întretăie |
| noi | întretăiem |
| voi | întretăiați |
| ei / ele | întretăie |
Imperfect
| eu | întretăiam |
| tu | întretăiai |
| el / ea | întretăia |
| noi | întretăiam |
| voi | întretăiați |
| ei / ele | întretăiau |
Perfectul simplu
| eu | întretăiai |
| tu | întretăiași |
| el / ea | întretăie |
| noi | întretăiarăm |
| voi | întretăiarăți |
| ei / ele | întretăiară |
Mai mult ca perfectul
| eu | întretăiasem |
| tu | întretăiaseși |
| el / ea | întretăiase |
| noi | întretăiaserăm |
| voi | întretăiaserăți |
| ei / ele | întretăiaseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să întretăi |
| tu | să întretăi |
| el / ea | să întretăie |
| noi | să întretăiem |
| voi | să întretăiați |
| ei / ele | să întretăie |
Imperativ
Afirmativ
| tu | întretăie |
| voi | întretăiați |
Negativ
| tu | nu nu întretăia |
| voi | nu nu întretăiați |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a întretăia |
Gerunziu
| — | întretăind |
Participiu
| — | întretăiat |